Tot la trei sâmbete,
Mara lui Neculăieș
își îmbăia fetele,
tustrele,
în covata mare, de lemn,
după ce,
mai înainte, turna
două ceaune
de apă fierbinte
și, apoi, o potrivea,
cu rece -
cel mult o căldare.

Vara era tare îndemânos:
trebuia doar să chitească
un loc însorit din ogradă
și, cumva, nu tocmai
în bătaia privirilor
celor care trec pe drum
(or, asta era lucru greu,
că pe post de gard
erau numa` niște bâldii
agățate-n sârmă,
dară și acelea,
tot la fel de dese,
ca dinții de babă).

De bună seamă,
le spăla pe câteștrei
în aceeași apă.
Cea mică intra prima,
apoi cea mare,
iar, la urmă, mijlocia.
Pe toate le purta Mara
cu părul lung,
care bătea în gălbiu,
ca grâul din lan
la vremea secerii...
(Continuare - Editia Print)