Salvez cât pot în galantare virtuale: părțile acelea delicate din dosul genunchilor, antebrațele înfipte în memorie ca în scoici, căsuța de păpuși cu formație pătrată unde mai puteam juca o carte norocoasă.

Rup meningele dialogului din timp de război, de pace și chiar de pe vremea atenției timide ca aceea din ochii melcilor.

Închid toate drumurile țesute din frânghie roșie și rămân entitatea aceea confuză care dizlocă, răzuind, amarul - în timp ce râde gălăgios - pe umărul propriului stârv.

Toate acestea vor umple doar câteva zile reacționare și niște tumbe prin plânsul tău isteric.

Nu te iau cu mine - ești destinat altui drum: efervescent ca taina de sub limba muților, abundent ca un festin la masa vulturului și-a cobrei. Destinul tău va ieși de sub inconsistența cuvântului gestului și chiar de sub domnia țipătului.

Iar dacă într-una din seri o pisică, mieunând globulos ca din pântecele fricii, îți va tăia calea și va păși încet înapoi înainte ca sub amenințare teritorială, în adversarul nevăzut vei ghici că am intrat înapoi prin cicatricea noastră ca să-l îngrop pe tata.







Ca să împiedici toate acestea ar trebui să te cunoști bine, or tu nu te-ai văzut niciodată decât în oglinzile mele de-acum acoperite cu haine mătăsoase și negre; curând te voi uita lumii în aceeași jumătate de măsură a pleoapelor devenite rigide.

Drumul deviază aici, bifurcat ca o limbă de șarpe din punctul în care ai făcut gura aceasta să tacă.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.