oriunde ai privi sunt ființe
care-ți rod gândurile
îți fură cuvintele și ți le folosesc
vorbesc repede repede
nu se încurcă deloc

aerul lor nu e greu ca al tău
nu e ca o bilă de plumb
pe care nu poți s-o rostogolești din plămâni

privirea lor e argintie ca o lamă de cuțit
taie și nu curge sânge
lasă o rană albă tăcută

oriunde ai merge sunt ființe care au ajuns acolo înaintea ta
au înlocuit spațiul cu trupurile lor potrivit de înalte
peste tot sunt ființe care au dreptate
au lucruri bune ce se înmulțesc necontenit

în oglinda din fața ta se nasc alții
fac tumbe chicotesc și se îmbrâncesc
le privești fața cu teama că i-ai putea recunoaște pe toți
că i-ai mai văzut pe o listă cu nume
afișată pe un zid de piatră

oriunde ai privi oriunde ai merge
sunt ființe
ești înconjurat de atrii și de ventricule cărnoase
ești înconjurat de plămâni luminoși
peste tot sunt inimi și rinichi
sunt globi oculari bălăcindu-se în umori transparente


orice ai face ființele au făcut deja
te rogi, s-au rugat
naști, au născut
iubești, au iubit
înnebunești. au înnebunit
și ți-au devorat teama.