astăzi fulgii de nea nu dansează pe străzi
chiar dacă e iarăși decembrie și nu mai e soare
la televizor vorbește mutu el s-a trezit
picură copiii pe drumul de la mănăstire
grupuri – grupuri coboară spre poalele pădurii
unde animalele s-au oprit pentru o clipă
să le asculte colindul să îi asculte cântând

iarna asta ne plouă cu oameni legați la gură
fiecare se grăbește spre muncă nu mai au timp
sirena fabricii sună porți cu zgomot se-nchid
două fete uită de mâine uită de sine și fug
cine mă prinde și are cu ce a lui sunt o oră
e iarăși decembrie și nu mai e soare

îmi spusese un copil că fulgul pe buzele ei se topește
i-am zis că e un vers de duzină ăsta nu îi va vinde poemul
trebuie să tăcem mai mult și să fim ca ei
să așteptăm mereu altul mai bun să nu copiem
să nu ne întoarcem niciodată cu fața
să nu ne acoperim urechile atunci când plânge un om
să mergem și să dăm și noi un pumn un picior
apoi să alergăm chemându-ne frații
să mai punem niște gheață și rece
chiar dacă e iarăși decembrie și nu mai e soare