imensa zare tasnind
catre nimicnicia mea
supus zilnic sa fiu trupul mic
al sperantelor albe
pierzandu-se in istoria amurgului.

eu.....
eu raman
raman sa te caut in mine
cu mainile reci si oarbe-
fericire cucernica de copil-
ca o rugaciune te ating ,
ca o jivina blanda te atrag
pe manoscrise jilave
cu litere de iubire dizolvate in lacrimi...
atunic intelegm cel mai bine
cat pacatuim privind
cum moartea hinghereste muritorii

pe acelasi chei inspumat
in linistea algelor uscate
ne retragem speriati de ce am vazut...

cand pleoapele s-au intunecat
asternut de aripi
ne-am vindecat,
ne-am scuturat de rani-
dulce dimineata a marilor...
...ma marilor inceputuri.