Sentimentul de a nu te mai simți secetos și singur pe pământul crăpat,
atunci când faci dragoste, este o iluzie.


nici în această primăvară nu voi dori să mătur
convingerile oamenilor, nu le voi trăi nici visele,
dar voi fi, în continuare, atent.


s-ar putea spune, din vreo prudență oarecare, că voi îmbătrâni,
nu am această grijă atâta vreme cât voi nădăjdui câte ceva.
relația pe care o am cu timpul din preajmă e frumusețea lumii,
nu frumusețea mea.


de multe ori omul îngroapă cerul în cărnurile sale
de spaimă că pământul
ar fi prea aproape și nici nu poate fi văzut
dinăuntru înspre om...


de mic am aflat cum casele, străzile și civilizațiile
se îngroapă, cu oarecare siguranță, în pământ.