poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-06 | |
nuanțele dau liber cailor de cursă în alergare.
ei nu-și rup picioarele dacă tropăie pe realitate ca pe hipodrom, doar sunt împușcați într-un ochi cu semne, fără hăț, fără zăbală, produse ale ideii de a ține individul cu două picioare deasupra lor. ochiul rămas tânjește după semnele care l-au chiorât, jockeul e rasat cât cuprinde, încrezător în lestul ăla care zace deasupra scărilor ca handicap, iar cravașa e, într-un fel, provenită din păr din coadă. așa pricepi cel mai repede că a bate câmpii este un exercițiu controlat cerebral prin autoflagelare, sub semn egal și sub o religiozitate văruită ca veceurile rurale. doar vorbim despre caii desprinși de carele lor de luptă, îmbătați de șampania pariorilor și lăsați să pască în imaginația lor, dacă aceasta există; doar crescătorii de cai mențin această idee pe considerentul că e singura șansă în a le câștiga atașamentul. am cunoscut un cal acum câteva zile. sub ochelarii de soare se vedea un început de împușcare bastonul cenușiu și rana din piept lăsa să se înțeleagă că, da, fusese împușcat de curând și lăsat să plece spre o stepă oarecare de aceea aștept vremea când îmi voi rupe un picior. sau voi orbi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate