poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-07-05 | | Înscris în bibliotecă de Radu Herinean
a) Ceas de seară
b) Prezentare c) Vaduri si alaiuri d) Cuvinte de îmbărbătare e) Aur netemporal f) Chemarea mosorului. a) Cheagul alb, lăsat din seară, Dintre limpezimi crescut, Cu aripa ca un scut Abia dus la subtioara, Cel cu plisc întors de ceara rosie, Incovrigat, Peste inimi Catre seară Atârnat: Chipul coabe, S-a-îmbuibat în seara grasa Ca-ntr-o banită a cu boabe Si-a sburat. S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rău, Ceasul tau, Domnita Hus! b) Este - Domnisoara Hus (Carnaksi, Masala!) Cu picioare ca pe fus, Largi salvari Undeva. Pentru ea cinci feciori Pricopsiti (ah! beizadele), Au taiat alti cinci feciori Ce-i faceau la bezele. Si-au dantat cinci feciori Pricopsiti, la streangul furcii; Ea danta Acana Cu muscalii si cu turcii: Pasi agale Cu pasale Pasi batuti Cu arnăuti, Sprinteni, spornici, Cu polcovnici De tot sprinteni De tot sus De strigau, pierduti, ibovnici: -- Isala, Domnita Hus! c) S-a-imbuibat Si s-a dus Ceasul rău, Ceasul tau, Domnita Hus! Svelt acum, Taie-ti drum... - Undă, undelemn călâi, Vântul luneca, inmoaie. - Haide, salta-ti din călcâi Pintenii, toli câinii droaie, Si la drum, pe uliti mici, Lânga gropi, printre casoaie, Când prin ghimpi, când prin urzici, Iedera de zdrente, soaie, Mână tot către Apus! El te schimba-în humă verde El milos de lin si-a pus Mâna-i verde Să-ti desmierde Si grumajii tai umflati (Ce serpi tari, cocliti de bale, Mai cocliti ca serpii frati Din fântâni municipale) Si picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani si ger, raboj Incrustară: cu satâre! d) Suna noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, incaleci zidul, Scoti din traistă trei lăptuci, Pâinea oachesa, ca blidul. Peste mlastini somnul spulberi. Duhul mlastinii adie, Un oras se-îngroapa-în pulberi Departat, ca de hârtie. - Si tu plângi ca Cel-de-sus N-are grijă de sărace, Ca ti-e trupul frânt, răpus: Nu e nimeni să-l imbrace, Lacrimi mari îti prind de gât Lungi zorzoane de nebună. Lasa, nu mai plânge-atât, Sterge-ti ochii, te imbună, Uite colo: stele ies Ca vărsatul si pojarul In răsad aprins si des Intesat e Pălimarul; Uite, cerul a miscat Plecăciuni îti face tie. Fruntea Cerul ti-a-închinat Ametit, ca de betie; Cercuitii - ochii tai - Gem ca pietre-în tăvăluge! Pe când guri de gol, în Văi Instelate, sus, îi suge. e) Hăt la cel Vânat cer Impacat la sori de ger, Unde visul lumii ninge, Unde sparge si se stinge, Sub târzii vegheri de smalt, Orice salt indraznit: Falsă minge Ori sec fulger De hanger Repezit; - Prin Târziu si înalt - In plictisul si căscatul lung al râpelor de smalt Hai în sbor de soarec sur. La ăl ciur Des si rar Clatinat la râul noptii De Tiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-în azur stravechi întinge Ingălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pân'la el, Usurel Pe arc tors fără cusur Indoieste si întinde Sborul tau de soarec sur... Si cu pumnul dus mosor Pân' la sita din tarie, Treiera suierator Spart descântec din fetie! f) Buhuhu la luna suie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhu la Zodie; Uhu, Scorpiei surate, Să-l întoarca d-a-îndarate, Să nu-i rupă vrun picior Câine ori Sagetator! - Ai văzut? Muri o stea. - Ca o smieură mustea; Stea turtita, - în hauri supta, Adu-mi-l pe-o coada rupta, Rupta si de lingura, Să colinde singura, Toate vamile pustii Unde fierb, la pirostrii, In ceaun cu apa vie, Naravitii la curvie; In zemi acre si amare Câti au râs de fată mare; In grăsime si colastră, Câtii smintiră vreo nevastă. Buhuhu, uhu, de zor Si-înc-o data, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-întoarce berbeleac Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Sloată se porni, haină; Aruncai si cu pîsat, Pâclă deasa s-a lasat; Presărai atunci mălai, Si tot cerul îI spălai, Doar pe plai Cît un scai Mai juca un nour mic, Sgriburit si de nimic; Luai din sân tărâte coapte! Si tot norul, jos, în noapte, Ca o gâlca obrinti, In tărână se trânti, Inflori, crăpă în sapte Nori la fel: De sub nori si câmpuri - El Subtirel Varuit în alb de lapte, Strigoi, Rupt din veacul de apoi, Vrej de soapte, Din bici ud si din tăpoi Hăituit de Miaza Noapte. Surorii noastre mai mari Roabe aceleiasi Zodii Prea-turburatei Pena Corcodusa. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate