poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-03 | |
Motto:
''Îi arăt dinții,dar ea știe, că eu nu râd'' Nichita Stănescu Intrăm amândoi -dar stiu numai eu- Că e o peșteră pe Lună. Lesne intrăm -dar știu numai eu- Că așa se întâmplă pe Lună: pe Lună, suntem mai ușori. Mai ușori decât cine, Sau ce? Mă intreabă ea, si părul ei fluturând, Slab gravitațional. Asta mă întreabă mai târziu, Dar eu nu știu -din prima- Ce să-i răspund. Decât noi, Îmi vine să-i spun, Dar tac, și bine fac -asta din prima- Dar mai târziu, Trebuie să-i spun că decât ei, Cei din peșteră; Cei ce n-au văzut Soarele cu lumina, Luna cu gropile, Pământul cu viața Și oamenii, cu oamenii. Iar o vreme, Degeaba îi explic lui Darwin, Că maimuțele lui se trag din lilieci, Că el nu mă crede -genetic vorbind- Dar după două, trei -nu mai știu câte- Sau patru vremi, În care plouă mult, Urechile lui se spală Și aude ceva... Apoi iese Soarele Și el imi spune: Uite, vezi? Pe-asta n-ai mai vazut-o. Și nici pe-asta. Iar eu, Sper că... Mă bucur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate