poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-02 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Nicole Pottier
Jusqu’à l’étoile qui s’est levée
Il est un si long chemin, Que la lumière mit des milliers D’années pour nous rejoindre, enfin. Peut-être s’est-elle éteinte en route Noyée par le bleu lointain. A peine aujourd’hui, sous notre voûte, Eclaire nos yeux incertains. L’icône de l’étoile qui mourut Gravit lentement dans le ciel. Elle scintillait inaperçue, Maintenant on la voit – irréelle. Il en est de même de notre dor Péri dans la nuit épaisse, La lueur de l’amour bien mort S’entête à nous suivre sans cesse. (Traduction: Constantin Frosin)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate