și totuși,
totuși mai iubeam un bărbat
nu mai știu cum era
se rupea destinul,
știu însă cum celălalt m-a deschis
un trandafir ce nu-și bănuia petalele
nici roșul pârjolit al dorinței,
îmi respir încă pumnii strânși
umerii și sânii și brațele și gâtul
mușcate de-ardoarea ce nu o cunoscusem
sau poate doar o ignorasem
tăcută-n mine, ca secretele ferecate în pivnițe reci
mai știu mugetul pernei, de amară durere
de păcate râvnite, nou-inventate,
tunetul soarelui încăpățânat să răsară
peste toate-ale mele
și ale tale
și tăcerile lungi, m-ascundeam
din calea mea
dezvelindu-mă și mai mult