oamenii străzii,
peisaje imense într-o galerie de nulități,

noapte de zinc.
în canalizarea istoriei
frigul din foame arbitrează
derbiul vagabonzilor,

urcăm într-un troleu modern
ca două personaje siciliene,
eu am aerul de sechestrat în viața ta,
prin urmare
nu dau doi bani că dezbaterile
pe buget au fost suspendate,
șperțuială după șperțuială,

privim pe geamul indiferent de fidel,
o femeie cu sânge pe față
fumează plictisită de sacrul semafoarelor,
ziarele zboară pe un abur călduț
ca gândurile românilor la sarmale și mici,

din degetele de la picioare, din sprâncene,
te strângi ghem lângă ce reprezint,
focalizată în aortă,
mă iubește involuntar
gâtul tău întins înspre sărut,

astă seară, între noi și neantul roșu
luminile galbene nici nu știu că există.