În vene pulsează un frig nesfârșit,
Globulele roșii se dau cu cartela,
Când plouă, tufișu-și deschide umbrela
Și gardul de sârmă e zilnic vopsit.

La coadă se umple de goluri gamela
Iar melcii mai au și chirii de plătit,
Antena o cară un ins răstignit,
Prudent să nu-l vadă trecând santinela.

Am ochiul de-o oră extrem de albastru,
Mi-e teamă să fluier fețite pe străzi,
Speranța-i închisă în dube și lăzi
Și-oceanul aruncă pe țărmuri dezastru.

Pe-o insula-n zare extatice prăzi
Asteaptă păzite de-un candid sihastru.