poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-16 | |
cred că din apă ies stelele.
pe furiș una câte una desigur cea mai mare stă la pândă să anunțe când oamenii nu sunt acasă. atunci se furișează stelele spre cer. Eu cel puțin așa cred Noaptea trecută ieșisem la poartă. Casa drumului meu are poartă. Stăteam așa nu știu cum să vă spun cam cum stă uneori lumina să se stingă Știam ce fac stelele.M-am prefăcut că nu sunt acasă ...știți doar stelele se văd când oamenii nu sunt acasă mereu vă spun și nu vreți să mă credeți Și am pândit așa timp îndelungat...am văzut o lumină venea și pleca...mi-am zis Mă asta ce să fie oare...că stea nu pare să fie Apoi spre dimineață iar am avut o vedenie și am privit din nou să văd pe unde se furișează stelele în zadar și am plecat să culc moartea mea în somnul ei cineva a strigat Mi-e sete! M-am ridicat și am gonit spre umbra câmpului acolo era apă mare rece și limpede am zis apei zic hai apă și tu cu mine că i se făcu sete morții toate și apa vă spun pe cuvânt a venit acum știu de unde răsar stelele ca să le afli trebuie să ieși din casă la drum zic la drum fraților
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate