|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Cel din urmă
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Aurel Murariu [kraft ]
2006-11-15
| |
Și mă gândesc la vise !
La toate ocaziile omise,
La toate friciile vieții,
Și demonii ceții.
O viață vie și plină,
Sfârșită din a vieții vină.
Inserați într-o oarecare lume,
Ca o picătură fară nume.
Ne pierdem,încet din esență
Stăpâniți subtil de demență.
Găsim o scuză pentru toate !
Când de fapt...
De noi ne sunt visele furate.
Ne stingem încet ca flacăra vie,
Ne stingem din mare pustie.
Ne stingem toți!
Ne stingem vii!
Ne stingem morți.
Și mă gândesc la vise!
La toate greșelile comise,
La fricile vieții,
Și demonii ceții.
 |
|
|
|
