Alunec pe valul disperarii
si ma inec in iluzia uitarii;
si trupul mort...pe plaja singuratatii...in iadul rece,
simt cum un imens sloi de durere il trece.
isi reflecta visele in cristalele ghetii
si plange...
e uitat de vreme..si inima ii e curganda a sange
…sange ars, sange inghetat...se pierde in frig...in lacrimi...ce cad la mormantul sufletului.
ganduri zboara ca liliecii intr`o pestera a mormantului...
unde incalzeste incet o flama de foc..
Foc..lumina...speranta...si simt cum invie...cum crede din nou in el.
Se leaga de o franghie de speranta si urca ..vrea sa ajunga..
intinde mana..vrea sa atinga...viata..dar cade...
se izbeste de cuvinte ascutite ce ascund ce spera el..si urca iar...
vrea sa se inchine intr-un altar
sa salveze.
ca o panza ce se rupe...se desfac pleoapele si ochii imbratiseaza lumina,
caldura ii inunda sufletul si zboara
se inalta
spre...
trupul aurit care se infasoara in caldura....
il primeste la pieptul sau...
si..devin o singura faptura..
un glob de pasiune sangeriu ....
adorm usor purtati pe plapume de nori
si plutesc pana la rasaritul din zori..un nou inceput..
fara sfarsit...si insula lor devine un castel purtat pe ape de smarald.