poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-10 | | Înscris în bibliotecă de Nicole Chinez Mi-e groază, Doamne Mi-e groază, Doamne; parcă am uitat tot ce am învățat de preț, odată - Iubirea pentru Dumnezeu, și pentru tată, și tot ce este bine-adevărat - M-au năpădit somajul și comerțul, M-au umilit dezmățul și miasma, pe orice suflet, scrie parcă prețul, calculatoare reci împart agheasma - Mi-e groază, Doamne. Eu rămân în urmă cu mâna mea de carne și de oase, În timp ce lupii sunt păstori de turmă, Și-o izgonesc din slujbe și din case - Mi-e groază, Doamne. Toată lumea scrie Pe arbori, pe sinapse, pe morminte, Dar nu găsesc măcar o limbă vie, Un suflet între moartele cuvinte - Mi-e groază, Doamne. Și Te am pe Tine Duhovnic căruia să-i spun mereu Unde ți-e, Bunul meu, întregul Bine, Că parcă-n lume răstignit e Dumnezeu - Mi-e groază, Doamne. Tremură săracii, Tremur și eu, bogat între săraci, Și tremură copiii Tăi, ca macii, Și Tu îngădui, și Tu rabzi, și taci - Mi-e groază, Doamne. Poate prea târziu Am înțeles că mântuirea-i drumul Spre Tine, Doamne, restul este viu Un chin etern, și risipit, ca fumul - Din groaza mea, la pieptul Tău, eu vin; Cu florile-mi de frică vii în minte, Sa-ți dăruiesc, ca jertfă, al meu chin, Părinte singur, care mi-ai rămas părinte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate