eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alții.
de aceea poate că într-o zi numele oamenilor se vor scrie cu îndoiala umbrei
voi muri la drum într-o distanță din nou
leg anul tău de-al meu
înșiruind cîteva stele căzătoare pe o ață

doar ploaia potrivește ceasul
se dă ora precisă buruienilor li se taie frunza cea mare se deschid cărțile cele mari Doamne pe mine cui vrei să mă lași între pagini? Cui vrei să plâng și mai cu seamă de ce vrei să mă pierzi
Ai ajuns cu bine acasă te întreb și tu în loc să-mi răspunzi duci mâna la tâmplă ca și cum din ea ultima mea pasere a uitat că trebuie să zboare
eu nu strig un clopot ca nu cumva să aud în mine ce nu pot striga în alții.