Nu demult la mine-n sat
un nou vecin mi s-a mutat.
Dacă traduci numele lui,
în limba noastră e: “Secui”.

Dar ce bolnav este săracul
și nu-l duce deloc capul.
Are boala câinilor,
din neamul hainilor.

Bagă carnea-n antigel
și-o azvârle la cățel.
Ambilor otrava-i dulce,
și-n chinuri viața se duce.

Câinii mei nu mai există,
inima lor în el persistă,
iar el trăiește-n propriul lui amor,
Că nu am nimic doveditor.