neaua
frunzele
se amestecă
par a voi să ne spargă fereastra
singuri și goi
tremurăm în noaptea aceasta

doi licurici
de credință și de înalt
scânteiem unul în celălalt
de prea mult aer
dragostea arde
visele au aromă de mere coapte

fiecare mușcăm partea sa
în trup istovit inima ar mai vrea

mănâncă-mă tu!
ba tu!
și mărul rămâne întreg
luna
stelele
de uimire se șterg

ne strângem cu putere palmele
știm
păcat e
și păcat să nu

iubim