poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-06 | |
ca de o ultimă moarte mă despart de cămașa aceasta
ce de stele mai cad iubito cum sar nasturii de la vestonul tău de femeie frumos îmbrăcată cu vinerea mea chiar așa mi-am zis cad stele și iată cum la fiecare haină pe care o poartă femeile în loc de nasturi mâinile noastre desfac rând pe rând distanțe strălucitoare aș îmbrăca un copil cu dragostea noastră și l-aș numi dacă și tu vrei Anariato aș putea muri cu adevărat fiindcă nu este loc de doi ci numai de cel ce se naște acum o să pleci pe jumătate ca să pot să rămân prin lunea gutuilor Dumnezeu trece cu o candelă în mână și el are veston alb argintiu și el se dezbracă uneori iubito și lui i se face dor peste câteva ore o pasere se va prăbuși o să mor în locul ei ca nu cumva lumea să spună într-o zi că doar fântânile cu pești pot deveni rotitoare că orașul tău a avut clopotar și că numai noaptea iepurelui a rămas de aflat m-ai învățat să iubesc o să te învăț să mă uiți Timișoara 3 noiembrie dimineața
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate