față lipită de față
fix
iris pe iris
se face
transplant într-o lume închisă
cineva strigă numele
Isaak
să nu bați doar intră

eu nu sunt salomee să știi, n-am cum
îți voi spune
despre Dragoste
o poveste
în felul meu
cu mâinile
fac din aer voaluri
oarbe
trebuie să alegi îți voi cere să alegi

pe tava de argint
o să dansez
desenând
în dreapta fericire
în stânga let it be

de ce ți-ai construi un alt spațiu? ca o cameră
în care
să exiști
revărsat
ca și cum fericirea nu ar fi tot o formă de autism
o cușcă din părțile tale indecise
dornice
nu se știe pentru cât timp
nu se știe de ce

răsucind pe mână într-o funie groasă
aortele mele aortele tale
strig

încearcă s-o sari, Isaak!