mutarea VI

diminețile noastre începeau mereu invers/soarele răsare de-a-ndoaselea zațul plutește la suprafața cafelei dormim în paturi răsturnate uneori /ne strecurăm carnea prin cearșafuri străine
îți dai seama că ai făcut un pas greșit atunci când te uiți la nisipul pe care îl lași în urmă și vezi că stângul e dreptul dreptul e stângul/
și nici măcar nu sunt picioarele tale am avut grijă să-mi rad urmele după ce te-am sucit /și pe tine/în toate părțile direcțiile sensurile unui început de zile /ancorat într-o gamă infamă
se strâng nori acolo unde sunt eu / acolo unde sunt eu luna își întoarce fața vezi
nu eu ți-am bandajat ochii partea ascunsă trebuie în chip uită/unde sunt eu deși
m-am trezit din somn noaptea vroiam să îi scriu o scrisoare
rândul unu
știi e noapte și m-am trezit din somn să îți spun că
rândul doi
nu știu dacă am ceva de zis
rândul trei
aici se lasă loc de interpretare
analog rândul patru
.
.
.
.puncte de suspensie.
Ar trebui să mă gândesc la un post scriptum care să îi smulgă niște lacrimi marelui corupător dar de fapt
pps iți anexez copia unei dimineți i n e x i s t e n t e


mutarea V

tocmai pentru că nu știu de unde să încep unde să termin / îmi declar sentimentele microbi rogvaiv/ și pentru că moleculele nu își destăinuie iubirea.
Uneori îngâna un mă doare/ ca atunci cînd iarna forțezi contorul de căldură mai sus de cinci/ e frig/ e frig nimic nu mai funcționează sinapsele/ nu fac dragoste pe întuneric noi nu facem dragoste pe lumină lazăr prescurtează-mi cuțitele în rănile exacte fă-mă să înțeleg totul/ dinspre final arată-mi cum să îmi eșalonez existența pe dos/ arată-mi cum toate jocurile trebuie întâi câștigate printr-un balans ce-ți induce mișcări greșite/ abia apoi jucate de ce

mutarea IV

vezi au început să ne placă avortonii părintii perfecți am fi/ am înfășa fiecare durere într-o păpușă rusească
iar chinul ca un bemol s-ar interpune trupurilor deja degenerate/ cum să nu îți dai seama că ne cerșim lacrimile
că ne cerșim cuprinderile totul/ e un rezumat in patru pe patru îmi plăcea să cred că emoțille astea nu se rezumă la definiții dar /poate



mutarea III

viața lui devenise funcție de nimic îl mirosea îi era frică într-o zi/ îi va invada timpanele o să trebuiască inventate câteva teoreme
să îi demonstreze aplicabilitatea
atunci te întrebi cine sunt eu în contextul de față. Ce vreau de la tine lazăr eu nu știu îmi amintesc doar că trebuie să fi fost decembrie sau februarie în orice caz era tare frig tare/ frig te încălzeai cu mine mă încălzeam/ cu tine
nu e mare filosofie aici e doar un sistem matematic de ecuații diferențiale singura diferența e că frigul/ atrofiază interioarele într-o zi voi purta furoul roz îți voi spune/ e timpul să

mutarea II

atenție/ casa de nebuni nu e acasă de azi / mama iși inventează un nou echilibru intre două sinucideri ale aceluiași ego maltratat lazăr/ a tatuat punctele de suspensie în scrisoarea de adio femeile/ nu vor spune nimănui/ nu vor aprinde lumânari/ nu vor exista bariere sau răni sau regrete/ nu vor exista lacrimi își vor hrăni pruncii la același sân oprimat le vor crește vieți în aceleași pântece sterile
inocența lui e ștampilată pe bornele orașelor fantomă
când mă trezesc dimineața aș vrea să plec aș vrea să plec dar toși vorbesc despre lucrurile astea ca și cum nu eu
te-aș fi născut la patrusute de kilometri de casa ca și cum nu
s-ar interpune câțiva ani lumină între noi nu e .nimic. / așa cum bornele se metamorfozează uneori/ în morminte nu cred că ajungi in rai dacă ești bun
într-o zi toate construcțiile se duc dracului

mutarea I

atunci când femeile plâng, embrionii mușcă din placenta chinului
din cauza asta am fost mereu strangulată de ochii lor
.mucezi. minerali .
copiii crescuți in masurpiul guvernantei vor scuipa tăcere
copiii estropiați cu bandă adezivă iți vor cresta auzul
lazăr crește între pereții plini de igrasie ai planetei stătute
lazăr crește tu ai călătorit deja de 50 de ori în jurul soarelui atunci când o să iți spună tu crezi că eu nu mi-am dat seama că totul e de
.căcat.