De când mă iubești simt că ziua e noapte.
De când mă săruți îmi simt buzele coapte.
De când ești aproape infinite despart
și orele grele cu tine le-mpart.

Pe aripi de foc arde-amorul în noi.
Pe aripi de apă curg vrăjile-n doi.
Pe aripi de sol se afundă pasiunea
și-n aer plutesc să-nțeleg iar minunea.

Durerea mea pleacă și-n clocote fierbe.
Tristețea-mi dispare în urlete acerbe.
Temeri și zgomote fug și se-ascund
și negrul se pierde…
Abis fără fund.