aceasta nu este o casă
treptele nu vă vor
ușa tace în nasul
străzii vremurilor


dintr-un iatac
coapse de femeie tac din
icoanele altor iubiri
mă gândesc într-o strună
cum versurile încrustate în pereți sunt
clipele altor purități
altor râsete și altor mângâieri
recitate
în genunchi de mătase

pe argint de tăviță stau cana zaharnița cafetiera și-o linguriță
de atâția ani
prin muzeul ăsta îngropat sub draperii
soarele nu vine
să adoarmă
în fotoliu

n-ai să știi niciodată
pașii ce te așteaptă
în
papucii de sub birou

aceasta nu este o casă
încastrată în fotografia altor
noi