… Alt tablou ar închipui
o fructieră de cristal plină cu grefuri
de un galben bolnav,
așezată pe capacul unui pian negru.
Deși chipul lipsește, l-aș intitula „Doamna cu grefuri”

pentru că greful mi se pare a fi
fructul cel mai spiritualizat
iar mireasma lui s-a suprapus dintotdeauna pentru mine
cu intransigența zăpezii și așteptarea
unei sărbători …

Și Doamna ?
Doamna există în carne și oase.
Ochii mei de carne au văzut-o ;
în preajma ei am înviat din morți,
de aceea Doamnei nu pot să-i fac chip cioplit,
deși, de atunci, Ea stă pavăză lângă mine.
Eu nu sunt decât un martor credincios al Ei,
eu pot doar să spun : Ea e Doamna !
… Și acum, din nou, mă-mbracă cu preajma …




(volumul "În acte, ești viu"-2001)