poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-16 | | Înscris în bibliotecă de Marta Cremeny
Bărbații mei - de-o oră sau de ani
viii și morții la grămadă - bărbații mei da trupuri mirositoare asudate sub care am scâncit (din voluptate sau din politețe) Da. Unii îmi plăceau iar alții – unu -doi - deoarece-i iubeam m-am programat să-mi placă Da. M-am culcat cu ei pe apucate Bărbații numărați ai mei închiși în mine ca-ntr-o eprubetă s-au strâns acum aici: sunt o falangă Mai bine zis: i-am strâns aici eu i-am instruit i-am numărat metodic să nu-ndrăznească vreunul să-mi chiulească Sunt stânjeniți cum ar purta aripe căci poartă arme-atribute: făloși stângaci duc lancea și scutul greu macedonean Ei te privesc atent cum te iubesc cum mușc gingaș din carnea ta de fiară privește-i și tu calm: le aparții: la judecata din urmă sunteți încolonați ai mei cu toții falnica mea falangă de bărbați falanga mea macedoneană Și-ascultă-i. Te cheamă în cor șoptit să mergi cu ei să-ți iei în pază arma ta și scutul Și numărul de ordine-n falangă Oho. Eu m-am iubit cu ei. Și-unii din ei puțini mi-au dăruit plăcerea Da. Mi-au trecut prin carne și prin minte Nevătămați îi port pe toți în mine îi țin în creier ca-ntr-un sarcofag îi număr ca mărgelele pe ață îi aranjez pe vârste și manii îi pedepsesc i-absolv a noua oară Privește-i. Te cheamă te-ademenesc pe tine bărbatul tânăr animalul fraged vor să te scuipe să te consoleze vor să mă vândă ție pe degeaba vor - binevoitori - să te prevină vor să-ți șoptească la ureche ce-ai să pățești culcându-te cu mine Ei. Bărbații mei. Eu le-am gustat saliva Privește-i. Nu e nevoie însă să mă vândă Îți spun cu voluptate ce-o să vină: sexul tău fierbinte sângele tău saliva ta ori sperma și - dacă-mi plângi pe pântece ca alții - lacrimile tale picurând rotunde le metamorfozez da toate astea în cerneală Oho. Iubitul meu. Cerneala cu care scriu nerușinat poeme Iubitul meu. Tu. Odiseu de-o vară Da. Scriu poeme fără de rușine călcând desculță pajiștea de cioburi cum aș călca-n picioare carnea voastră senină calc desculță prin mlaștina cu săbii de parcă m-ați purta-n triumf pe scuturi Voi. Mercenari semeți plătiți cu versuri soldați ai mei. Trufașa mea falangă Da. Îmi calc sub tălpi destinul Deasupra noastră - cer înalt de vară Iar eu: nu mint spunând că scriu cu sânge și neuroni ce se-ard la mine-n creier ca niște biete becuri prăpădite supuse unui voltaj insuportabil Da. Scriu cu sânge. Cu sânge al meu. Și cu cerneala ce curge lent - în loc de spermă - din trupurile voastre noduroase soldați ai mei pe care-i duc Dincolo.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate