motto: "ce cub perfect ar fi fost acesta de n-ar fi avut un colț sfărâmat!" (Nichita Stănescu)

mă întreb uneori dacă ți-e foame sete sau frig
trec pe străzile acestea pavate cu suflete moarte
vreau să îți spun că
nu am reușit să ajung poetă
nu am reușit să mă maturizez
nu am reușit să mă las de fumat
nu am reușit să mă reîntorc
nici nu m-am străduit îndeajuns
ar fi fost inutil

acum locuiesc într-un bloc
am vecini pensionari singuri și triști
când trec pe lângă ei
nu uit niciodată să dau bună ziua
port în buzunarul hainei pietre mici colorate
așa cum mi-ai spus
le dăruiesc oamenilor care îmi ies în cale și le mulțumesc
vreau să știi că uneori când stau la masă duminica
văd mâna ta acoperind mâna Anei cu dragoste
mă gândesc atunci la toate cuvintele tale și tac

aici e toamnă acum

nu îmi e frig
mi-am cumpărat haine groase ghete și câteva cărți pentru la iarnă
trakl rilke dickinson desigur și leopardi
nu îmi e foame
prietenilor mei le dau întotdeauna pâine albă și proaspătă așa cum m-ai învățat
nici sete nu îmi este
știu ca întotdeauna să găsesc izvoare prin deșert
nu îți face griji pentru mine

peste câteva zile se închide încă un an de la plecarea ta
acasă dincolo de munți
e liniște

uneori noaptea te văd călătorind printre stele
atunci scutur de praf drumul și pornesc mai departe

uite
am o jumătate de creion
cu el desenez aceste cuvinte
și mâna ta pe care o acopăr cu dragoste

dinspre târziul meu de fiu rătăcitor
îți scriu acum
tăcând