poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-09 | | Înscris în bibliotecă de Ana Maria Zlăvog
Am văzut furnici mâncând lobii urechilor și
timpanele unui mort, furnici pătrunzând prin toate nișele până la sufletul ascunzându-se printre mușchii surpați. Moartea scobește viața puțină care se retrage. Înceată este acestă luptă, o cursă de urmărire. Bandajele consolării în mâinile moștenitorilor citind cu ardoare testamentul. În pântecul saltelei de paie, labele surorilor, falangele fraților scot sfanții, trag firele cu gesturi ceremonioase. Deasupra urbei coboară parașutistul divin cu leacul primordial. Totdeauna e prea târziu, cu o clipă prea târziu. La veghe, ochi pe ochi se vânează. Cine va lua salteaua? Cine oala de noapte? Puține clipe de dinaintea morții, pe câți îi pui în mișcare! Cine va lua jilțul roșu? Cine stinghia patului? Mutre, mai catolice decât papa, ce artiști și ce muzicieni vă pot arăta tremurul mușchilor faciali? Goya în nici un caz, ne-a și zis-o: eu nu pot suporta scene atât de tari, eu nu-s în stare...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate