poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-03 | |
unui preot care și-a pierdut catedra de profesor, la cumul, și îi este frică că, fiind numai simplu preot paroh, va ajunge cerșetor
Știți? Știți cu cât se vinde chita de mărar, părinte bun? Câtă arșiță în țeastă, câtă apă la tulpină Dă o slută de creștină, pe bucata de săpun? Cum își ține toată casa, robotind ca o albină? Știi, părinte, cât ne costă și o viață de nebun? Știi că ai salariu minim, ca să dâm tot noi, din dare Și la genii, și la fameni, buni și răi, de demâncare? Știi că n-avem loc de muncă - doar un bou, sau câte-o vacă Pentru tot: spital și studii, și biserică săracă – Știi că pâinea e mai scumpă ca o binecuvântare? Știi că Sfânta Liturghie este gratis, din născare? Știi că dăm câte-un pomelnic, și-l plătim cu câte-o pâine, Și mâncăm și noi, pe gratis, doar credință, până mâine ? Știi că noi, săraci cu duhul, suntem toți, iar tu, săracul, Ești sărac cu miruitul, și cu slova, și cu datul, Știi că n-avem țiglă, tablă, pentru un acoperiș? Știi că ești o biată matcă, ignorată-n urdiniș? Știi că totul se consumă, lux, și daruri, la oraș, Și la sat rămâne Domnul, tot mai slab și mai golaș, Știi c-avem doar libertatea să ucidem la cuvinte Tot degeaba, tot zadarnic, nu ne-aud și cei cu minte – Ocupați sunt de alegeri, de reforme, uniuni, Dacă noi trăim, părinte, e că încă faci minuni, Dacă vaca are cifru pe ureche, oare când Vom avea și cod de bare pe lumina unui gând? Știi cu cât se vinde oare legătura de păcate? Înca le mai știi, părinte, sau sunt toate achitate? Știi, mai înjurăm pe-acasă, mai bârfim, mai luăm exemplu Ce se vede în Mass-media, c-a ajuns mass-media – templu – Știi, părinte, cimitirul? Scump e sulul cel de pânză În care-nvelim noi mortul, scump cât donița de brânză – Scumpi, pantofii, scump, ițarii, scump ne cerne și morarul, Spune-ne, când se întoarce, lângă boii lui, plugarul? Poate doar atunci, părinte, pe pământ mai e dreptate, Când biserica o ține, ca pe plug, țăranu-n spate – Când e grâul iar măsura grea de cuminecătură, Și din suflet se trăiește, nu se-afumă doar din gură! Dacă ție ți-este frică cerșetor să nu ajungi, Tu, Păstor, păi toată turma, la ce pungă o înjugi? Dacă ție ți-este frică de o umbră de talant, Cui ne vinzi pe noi, părinte, să ai traiul mai galant? Când e vorba de avere, Doamne, cum împarți tu lor Un talant de nesimțire, la o turmă, și-un Păstor?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate