Cezari și Hristos



Cezarii, toți, tânjesc la cel ce are

O frimitură-n plus, și o râvnesc –

Pe mâna cui rămâne cel ce n-are?

Pe mâna ta, calicule ceresc –



Cezarii toți, cu critic ochi măsoară

Pe cei ce au pe masa lor, mai mult –

Cine le ia, la oameni, din povară?

Doar tu, cel slab, milosul de demult –



Cezarii, toți, sunt eminenți profesori,

Cu geniul lor ei lasă mai săraci

Atâția robi – tu urci adeseori

Pe-aceeași cruce, pentru toți, și taci –



Cezarii toți, știu tot atât de bine,

În universul tot nu mai au loc –

Doar tu te rogi, la Tatăl care ține

Duh și în Cezar, și în sărăntoc –



Cezarii vor triumf de calitate,

Un standard nou la lumi atât de vechi,

Tu le primești pe toate, în păcate,

Și le cununi cu dragoste, perechi –



Cezarii toți, nici moarte n-au vreodată,

Cununi de lauri au și-n veșnicie,

Doar Tu, cununa-Þi o ridici spre Tată,

Scuipată, răstignită-n sărăcie –