poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-01 | |
Dorul meu oricum nu-ți va mai fi de folos
Am tăiat vița atât de târziu, nebunia M-a cuprins atât de devreme. M-am întors De la coasă. Am să-ți spun lucruri mici Lucrurile mari nu au semne și nici nu se pot Însemna. Îți mai bine decât mine lucrul acesta La fel de bine cum știi că până acum Ar fi trebuit să mă înalț peste parapet. N-am Făcut-o. Rana continuă să alerge și frica Așișderea. Nu cred că ai vrea să o cunoști Pe ea, frica de moarte. Toți în afară de Tine vor spune "Ce băiat bun a fost C.", A fost dar chiar numai tinerețea, energia Și ochiul lui acoperit de cuvinte nu sunt Îndeajuns. M-am aruncat...marea este Fierbinte, spuma toată s-a tras înspre mal Deși nu știam să înot am tăiat dintr-o dată Apa cu brațele. Sunt voinic. Am început Să alerg după degetele lipite și prinse ciudat De palmă. Cocoțat pe spatele valului Mă auzeam spunându-mi..."Nu-mi este Frică de tine, moarte, nu-mi este frică Pur și simplu. Și-atunci am văzut malul În oglinda aceluiași val ce stătea neclintit Parcă de un secol și lipit de buza răsfrântă A celuilalt mal, fără nicio urmă de Pământ. Mal pur și simplu. Aveam gânduri Despre Dumnezeu și despre dom' părinte care Spunea că m-ar fi iubit. Nu mă văzuse niciodată. Am așteptat să-l văd Întors cu fața spre mine. M-ar fi putut Mișca propriile-mi lacrimi pe obrazul lui Dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Și Atunci, dintr-un mal înspre celălalt, Dintr-un mal înspre și din alt mal deopotrivă L-am văzut...l-am văzut pe El, mai bine Spus...m-am văzut pe mine în ochii Lui. Era la fel...ca noi. Și atunci mi-am adus Aminte de tata care-mi spunea despre Cineva care de acolo de sus mă iubește. Dar nu mi-a spus niciodată cu vorbele lui Ci cu alergătură prin nimicnicia iadului Pământean. Acel cineva mi l-a luat de altfel într-o zi de aprilie. Nu eram acolo, Dar mi-a spus înainte de a pleca:"Vreau Să cred!" Apoi mi-a spus să mă duc spre -Acasa- sufletului lui, altfel n-ar adormi În veci. M-am dus...Acum mă întorc ...Înot...Odată și odată am să ajung. Doamne...de ce mi s-a făcut dintr-o dată Atât de somn? De ce?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate