poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-20 | |
O, dulce aporie,
nimicul tău divin mă-mbată… În lumea plină de mistere, pe tine te găsesc… în ceață… În haos mă chemi tu pe mine, ca raza s-o așez după-ntuneric. Orbirea ta difuză-mi place… Aș vrea lumina să o strâng în pumnii-mi negri, colorați de soare și să o-ntind pe vechi pereți de mânăstire, pe unde steaua apune doar ca să răsară… Să mă privesc în rază ca într-un smarald și să mă-nec în nebunia firii… Să mă-nțelegi pe mine-atunci, unde nici eu nu am putut a mă pricepe… Crestele munților le-adun de-a valma și fac din părul lor cunună… deasupra gândurilor e stăpână, ca să-nțeleg ce vru să spună culmea… Cauți, în univers, să prinzi ale muritorilor gânduri ce plutesc peste stele târzii, deasupra miilor de câmpuri. Trecând din planuri virtuale spre formele necunoscutului terestru, la ce-ai putea să meditezi, copile, decât la sentimentul nostru?! În omenirea strâmtă te naști în cuib de lacrimi și în durere multă… Născut ești tu din patimi!… Gândești la tot ce-ți poate mintea și te avânți spre întuneric și spre vise precum și picăturile de ploaie trec peste corpurile inerte ale împăraților cerești. Istoria te-ndeamnă istorie să faci și Demiurgul rău te face ca să cauți altul. Cum calea ți-o găsești, spre Rai, prin fericire, eu Iadul îl aștern în lacrimi și-n suspine…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate