Martori muti, a zilelor trecere
Strabat prin veacuri inaintate
Nu-si da seama nimeni de-a lor pierdere
Prin ganduri deseori uitate.
Au ramas la fel de mii -apuneri
Cum le este menirea:
Sa taca si sa treaca peste ele lumina,
Care nu vrea decat supuneri...
In lumea lor intunecata
Nimic nu s-a schimbat
A ramas la fel de curata
In timp ce lumea a visat.
Iar umbrele ce pe ziduri se agata,
Vin si trec in fiecare noapte
De-ati sti voi ca mereu au alta fata,
Caci prin noapte strabat doar soapte.