Ce viață mi se-ntinde-n treptele de ceață,
Lungi draperii de lemn și in,
Purtări de cretă, crengi pierind în viață,
Cuiere pleacă, uși și geamuri vin.

Copii prostiți de neamuri infantile,
Rozând fără de noimă capete de pix,
Nu au deloc la farmacii pastile,
Portarul stă, însingurat și fix.

E zi încă afară, noapte-n lună,
S-au rătăcit bucățile-n triptic,
Mi-atârnă streașina, portarul sună,
Propun să-l facem președinte pe pitic.

Marfarul iar îngheață în remiză,
Tramvaiele-au pierit din Malabar,
Vă rog să nu băgați pisicile în priză,
Doamne, ce stearpă-i viața fără har.