“Cum e soția,așa-I și
gospodăria”
Cănakya,



SOTIA

Cine poate a găsii
Femeie cinstitaă a fi?
Mai de preț ea mi se pare
Ca orice mărgăritare

De venit lipsă nu duce
De multe ea dă s-a apuce
Bine face , rău nu vrea
Nici o zi din viața sa

De in, lină rost ea face
Harnic lucră-n multe ace
Ea-I corabie de negoț
Aduce pîinea la toți

De cu noapte scoală sus
Mîncare la toți a pus
Ea este chibzuitoare
Lucru dă la slujitoare

La ogor ea dă gîndit
Si-l cumpără negreșit
S-apoi alta să se știe
Din muncă-și sădește vie

Mijloc cu putere-i este
Brațele îsi oțelește
Ea vede ea de la sine
Că munca îi merge bine

Noaptea toată lumina
Nu se stinge de la ea
Pe furcă ea mîini a pus
Degetele-i sînt pe fus

Ea dacă a ajuzit
Ajută nenorocit
Brațul său nu e ferit
Ea ajută cel lipsit

De zăpada frică n-are
Casă îmbrăcată are
Ea învelitori îsi face
De in și de care-i place

Bărbat bine-i e văzut
La porți de are șezut
Cingători care se închinge
Cămași face ea și vinde

Cu tărie-i și cu slavă
Imbrăctă-i ea suavă
Nu-i frică de ce-o venii
Ris pe față-i va ieșii

Ea deschide gura sa
In ea e întelepciunea
Plăcută învătătură
Are pe limbă și gură

Ce în casă se petrece
Toate prin mine-i vor trece
Are o iubire adîncă
Lenevia n-o mănîncă

Fii ei o fac iubita
Ea numită-i fericită
Bărbatul cînd dă-n sculat
Ii aduce lăudat

“Multe fete,multe tare
Au cinstită ca purtare
Dar din toate chiar și zeci
Tu pe toate le întreci”