Am înviat pe la prînz, am făcut ochi de oraș
și uite că-mi vine dor de ducă,
de ros certitudini prin Hauptstadt
de căscat gura pe la colțuri,
de privit în vitrine,
dar mă lovesc mereu de Ana Netreco
încolo, încoace, mușcă mereu din magazine,
din reviste, stă cocoțată-n clopotniță
sau urlă la opera de stat,
mă privesc într-o oglindă moartă
de la capătul străzii Annagasse
și-o văd și acolo cocoțată pe-o platformă
printre ziduri renovate și lemne
Ana Netrebco, e dată și pe postul național
și pe posturi străine negermanice
și totuși ce-or fi găsind unii la această
purtătoare a cîntecului lebedei dizidente,
de parcă n-ar mai avea și alte cîntărețe
pe la operele de stat,
deschid radioul, din nou
Ana Netrebco la știri..
"Cum vă place aliura de star,
cum vă simțiți în locul celei
pe care-o jucați cu atîta sîrg
prostituîndu-vă pe diamante
cu șeicul ce patronează piețele de legume turco-arabe,
cum vă simțiți în pielea celeilalte?
Ana rîde, mestecă floricele cu sirop
și răspunde fără menajamente:
"Auzi, băiatu, viața-i o reclamă
trebuie să oferi tot ce primești
și să vinzi ce ai primit pe gratis
c-așa-i la teatru".
Mă urc în tramvaiul D și aud la megafon
"Acum au început să se dea bilete
la operă, unde cîntă Ana Netrebco,
dragi pasageri și drage pasagere,
și în altă ordine de cuvinte
compostați, că vine nașu'
și amenzile s-au scumpit de la 60 la 80 de Euro",
măi, să fie-al naibii,
cobor la Südbahnhof și vreau
să-mi cumpăr un covrig la Anker
și mă întreabă vînzătorul
dacă covrigul trebuie să fie de marcă
Ana Netrebco sau poate vreau
Ana "Omaskuchen",
nu mai suport, mă duc acasă obosită
și deschid televizorul:
"Ana Netrebco, dizidenta rusoaică
a primit cetățenia de onoare, prea iubiților
telespectatori de bine,
a lucrat ca femeie de serviciu
într-un local turcesc
iar acum menajează prin altă parte,
să o ascultăm și să o vedem,
e la fel de celebră ca Natascha
fata răpită la vîrsta de zece ani
dar care fusese înainte
violată de proprii părinți,
Ana Netrebco are pană de voce azi,
ne pare rău, dar n-am găsit CD-ul,
a dat comandă dar nu l-au livrat
pentru că și dumneaei
nu e de fier, nu e decît o femeie
de afaceri, are și ea secretele ei de vampă,
de jongleoare de voci
și nu-i sună vocea nici dac-o pui să cînte
"Trandafir de la Moldova
Te-aș iubi dar nu-ți știu vorba",
aici redactorul zîmbește și cască,
casc și eu
dau pe Pro 7 și o văd din nou pe Ana Netrebco
într-o producție din 2005 cu La Traviata.
mă culc și ca să pot dormi
mi-am pus un CD cu ceva piese de Rahmaninov
ca să uit coșmarul comercial al zilei,
cînd intră soțul meu,
și mă întreabă jovial:
"Ai văzut-o pe Ana Netrebco"?