Dacă ai tăcut și n-ai simțit

cum nu se tace și nu se simte,
iarna

ai paralizat la baza buzei mele

un fals amor neînduplecat -
început neschimbat de veche agonie -
amăgire flatantă cu sirop
și șapcă albastră.

Și te-ai jucat în mâna mea

și ți-ai băut și ultimul tramvai

și vrei să zbor
să te adun din cărți
să te ghicesc din nesimțire,

nemințit până acum necreștine.