nu-mi anunțați iubita
dac-am să fiu bolnav o noapte două
chiar veșnicia e scurtă uneori
nu-i certați depărtarea cu voci de migdale
de mă iubește ușa e deschisă
voi nu-i cunoașteți singurătatea
animalelor sălbatice strânse în jurul aceluiași foc
nu-i tulburați fuioarele de mâini
nețesute profeții ori blesteme
nu-i aruncați în poală cheia voastră grea
ceea ce nu știe nici timpul nici praful
este privirea ei fără teamă
și fără de păcat
în care îmi port destinul