Te cheamă visele să le desenezi paradisul
ele nu mai știu...
E seară, e liniște,
întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.
Pașii te strigă în disperare,
numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,
pașii dor;
mâinile imaginează contururi,
părul tău cade peste frunte,
ochii îți lucesc a soare...
Mi-era dor!...
Și ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?
Poveștile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,
tu te ascunzi la umbră.

Adio raze calde, vara mă doare,
tălpile fierbinți fug de lumină,
mi-e dor iar...
Dacă frigul mi te-ar aduce,
l-aș iubi!