Călătorul

Într-o bună zi, călătorul a
cerut găzduire la casa polițistului.
cu Dacia 1300 la poartă.
L-au lăsat să doarmă, peste noapte, în beci
zicând că acela e singurul loc unde poate
pune capul jos.
Și așa calatorul a făcut.

Într-o altă bună zi,
același călător
cu sufletul desculÈ›
a cerut găzduire la țața Varvara
de pe deal.

A dormit în patul ei
A mâncat din strachina ei
A mâncat din mălaiul ei cel mai bun.

A doua zi capra țaței Varvara
Zăcea moartă, legată de țăruș
ÃŽn ograda din dreapta casei.

Þața Varvara plângea, blestemând.

Ce nu știa țața Varvara e că îngerul morții
Venise peste noapte să o ia pe ea,
Dar călătorul i-a dat capra în schimb.