Introducere
...Poetul Ștefan Gh. Theodoru vine cu un haiku ce denotă o mai bună stăpânire a regulilor sale, subiectele sale fiind tot mai legate de o realitate căreia poetul știe să-i surprindă fețele cu un ochi educat la școala cea bună a haiku-ului, apropiindu-se mai vădit de lecția dascălului său mărturisit, marele poet japonez Matsuo Basho (1644-1694) și de modelele reușite din haiku-ul românesc și de aiurea. După o primă lectură, cititorul atras de micropoem trebuie să reia lectura haiku-urilor – și aceasta este necesar în toate cazurile poeților de haiku, am în vedere în special pe cititorii tineri, care au o lectură de poezie încă insuficientă, - pentru a-și oferi șansa de a descoperi în aceste micropoeme, dincolo de expresia poetică, ecoul propriu de gânduri, idei, sentimente, emoții, sugestii pe care le-a produs în mintea și inima lui.
Cititorul va descoperi astfel în această „traistă’’ numeroase steluțe care îi vor lumina propriul eu interior, și poate îl vor marca, îndrăgind o poezie – mici „bijuterii lirice”, cum le-a numit niponologul Ioan Timuș- care se află încă la început în spațiul nostru cultural.

Florin VASILIU


Primăvara


Iarnă fără fulgi...
Primăvară fără flori...
Singurătate


Timid, o broască
încearcă primăvara
cu-n orăcăit


În zori florile
cu roua în potire.
Mii de-adăpători


Ninsoare roză
stârnită de adieri
seara-n livadă


Copilul uimit,
piersicul s-a îmbrăcat
în rochie roz



Nori albi, luminoși.
În jurul piscurilor,
Încoronare


Tei, deal, Bădila,
vă plimb mereu cu mine
în parc la New York


Soarele-n apus
cu luna la răsărit
își dau binețe


Vârful de munte
își scoate cușma albă.
Salut soarelui


Din clopotniță,
cu primele dangăte
stol de porumbei


Lacrimi pe gene,
stropii de rouă pe flori
în zorii zilei


Vrabia în zbor
cu alt pai din pieptarul
sperietoarei





Vara


La vecernie
sfinții înnegriți de fum,
umbre pe pereți


Tufă pitică.
Crengile ridicate
în rugăciune


Sfârșit de ploaie.
Bărcuța de hârtie
și un câine ud


M-a trezit din somn
bâzâitul muștelor.
A venit vara


Drumul în noapte
în toată lungimea lui,
numai cu mine


Greierii cântă
fiecare celuilalt.
Cu toții, mie


Întâlnire
către prânz la fereastră,
cu o vrabie


Parfum călător
prin cumpenele serii.
Regina nopții


Doarme Dunărea.
Un Univers tulbure
cu capul pe mal


Întins de miriști.
Un singur spic de strajă
și-un mac ofilit


Din covorul verde
rochița rândunicii
îmi sare în drum


În vântul din zori,
o păstaie uscată
sună trezirea


Grădina doarme
în cântecul de leagăn
al greierilor


Pace-n poiană.
Grijile ei în paza
licuricilor


Cerul a deschis
după o zi de ploaie,
un ochi albastru


Doi ciorapi în dungi,
se usucă-mbrățișați
în clarul lunii


Pârâu-i secat.
Copilul plimbă pe cap
barca de carton


Negru pe-albastru,
desen suprarealist,
rândunelele


Grădini de țară.
Risipe portocalii,
crâșmărițele


În roșu apus,
sânzâienele galbene
și flori albastre


Pe umeri de deal
vântul îngenunchează
nori învolburați


Mormântul mamei.
Un trandafir în floare
la umbra crucii


Raze de soare
printr-o spărtură a norilor.
O scară la cer


Toamna


Plouă și plouă.
Clătesc pingele rupte
pe stradă-n noroi


E același strop,
în ploile de toamnă,
ce-l aud mereu?


În lan de porumb
doar o sperietoare.
Zeci, în drumul meu


Cu chiot vesel
toamna coboară din vii,
la umbra cramei


Gâștele prin nori
gâgâie un bun rămas.
Îmi închei haina


Stolurile-n zbor
duc cu ele, pe aripi,
zilele calde


Sfârșit de toamnă.
Ciorchinii puzderie.
Mierle la ospăț


Turturea la geam.
Privirea ei, adâncul
singurătății


În vârf de gutui,
printre roade aurii
zâmbetul lunii


Floarea soarelui
ciuruită de păsări
și-a plecat capul


Mânat de Gemeni
Carul Mare se-ndreaptă
către Capricorn


Sub piscuri cu nori
văile cu oile
în drum spre iernat




Iarna



Dâmb de zăpadă.
Un copil cu ochii triști
fără sanie


Iarna pe stradă.
Nimenea nu mă vede.
Mă dau pe ghețuș


Cântecul iernii,
de-a lungul nopților lungi,
pe ton de Crivăț


Spre cer albastru,
peste câmpul de zăpezi,
aripi negre-n zbor


Ii de borangic,
marame și ștergare.
Zestrea bunicii


Apus de soare.
Fața lui înghețată
Pe zăpadă roz


De sub zăpadă,
într-un parc, câteva bănci
își dau părerea


Sub căciuli albe
crucile din cimitir
așteaptă vara


Batistă albă
umezită de lacrimi
la o ferestră