Fructul ignoranței

Cum crește pofta lumii de a mușca din fructul
Ce-i spunem, astăzi, apă, și ieri i-am spus petrol,
Ce strâmtă e cărarea, ce sec e apeductul
Cu zimți de sânge-n gânduri, al sufletului gol –

Clepsidra ne înghite, suntem păpuși cu burta
Rotundă de-un spectacol, mai blând, mai netrudit,
Ce lesne-am uitat foamea, când am mușcat din turta
Din ce în ce mai dulce, a traiului tihnit –

Mâncăm sătui planeta, mușcăm din oameni-scâncet,
Pupila noastra rece-i de șarpe gânditor,
Materia nu ne-ajunge, și ne mușcăm de suflet,
Ne este trupul – Rege, și duhul – cerșetor –

Prea-văzători, spre piscuri, cădem cu fiecare
Secundă, în abisul de unde, dacă strig,
Mințita omenire mă calcă în picioare,
Ca o speriată turmă, lovită în câștig –

Rămâne rugăciunea proteza mea de față,
De mâini și de picioare - neputincios ca Iov,
Mă rog să merg spre cruce, cu Dumnezeu, o viață,
Cu toată omenirea, în palme, de istov…


23 august 2006