poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-19 | |
De zile-ntregi își perie cosița,
regina în oglinda fermecată, privește lung și-o roagă înc-odată - Știi cine mi-a răpit mironosița ? Răspunsu-i doar o simplă tulburare de ape, spus cu voce tremurată: - Nicicând nu vei afla pe mândra fată de stăruiești cu-o astfel de-ntrebare ! Zăpadă-Albă, mândra ta copilă, pierdută-i pe vecie de când Zmeul, o ispiti, țesându-i curcubeul ca nadă. Și-a răpit-o fără milă. O ține în castel în vârf de munte, cu porțile în fiare ferecate și paznici doar dihănii blestemate, pe nepoftiți degrabă să-i înfrunte. S-a juruit hidoasa creatură balaurul și veste-a dat în țară, ca peste ani să-i fie soțioară, Zăpadă-Albă, frageda făptură. Acum e un copil, dar o așteaptă păzind-o pân-o fi să crească mare, fecioara cea mai mândră de sub soare, de dragul ei s-ar prinde-n luptă dreaptă. Ãst-timp, împărăteasa dă de veste, voinicilor din zarea luminată, că cel ce-o va salva pe scumpa-i fată, se va-nsoți cu ea ca în poveste. Cercat-au mulți s-ajungă în tărie, dar monștri puși de pază îi alungă; niciunul nu răzbește să-i înfrângă și viața li se pierde pe vecie. Trecut-au ani și clipa hărăzită, pentru vestita mai demult nuntire sosește și copila din privire lacrimi varsă, de lume părăsită. Deodat' un trăznet vine din tărie, un buzdugan ce-n drumul lui strivește, năpârcile de pază când lovește și fetei îi vestește bucurie. - Eu sunt voinicul Dordesprinsdinsoare, Zăpadă-Albă, nu-ți mai fie teamă ! Ridică buzduganul de aramă, prinzându-se cu zmeu-n încleștare. În luptă dreaptă, paloșe sau ghioagă, cu buzdugane aprig s-au luptat, din zori până aproape de-nserat, cel ce învinge, floarea să aleagă. Și tot ca în poveste zmeul piere. Iar Dordesprinsdinsoare se închină, Culege floarea albă din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate