Adevarul

Cand impinsa de un sarpe a muscat cu pofta marul,
Omenire-a vrut sa stie cam ce este adevarul.
Dupa ce atata vreme pas cu pas a progresat,
In sfarsit a sosit vremea sa vedem ce a aflat.

Spune unul cu uimire: Este tot un fel de ruga,
E o inteligenta forta cu actiune centrifuga,
Ce te prinde-ntr-o valtoare o minciuna daca spui,
Si te-azvarle-n litosfera de ajungi sa faci cucui!
Seamana cu un computer prevazut cu un robot,
Ce vegheaza toata vremea, patruleaza peste tot,
De apesi gresit butonul ca sa iasa vre-o minciuna,
Anuleaz-acea comanda, si-ti da si-una peste mana!

Dar badita Ion, artistul, care canta-n madrigaluri
Armoniile celeste pe-ale mioritei plaiuri,
Il explica ca pe-un cantec de cea mai inalta cota,
Adevarul e esenta, e fundamentala nota,
Care-apoi in dezvoltare a nascut intaia gama,
Prin urmare e puterea din primordiala Mama,
Este prima energie a intaiului avant,
E iubirea-n actiune ce a devenit Cuvant!

Revenind din sfera artei, dar cinstindu-l pe artist
Ne explica doamna Pavel, care e economist,
De percepem viata noastra ca pe-o subtila finanta,
Adevarul este forta ce o tine in balanta,
Deducem deci, prin urmare, este un acreditiv,
Dat la nastere si care, far-a fi coercitiv,
Promovat cu insistenta se transforma, fapt real,
Intr-o afacere cu mare crestere de capital!

Intr-un colt calculatorul ce tot timpu a socotit,
Ne prezint-acum raspunsul, colorat si tiparit:
Definitia aceasta, e adevaru-adevarat,
E ceva ce inca bardul nici acum n-a terminat.