Cercul e aproape închis -
aproape formând o insulă
însă în ultimul moment se depărtează de el însuși

Ce te face să crezi că mi-e bine?

Sunt singură

Picături de spaimă determină totul să iasă la lumină
Așez culorile în forme distincte
le dau nume, le ador
tu nu vezi
Îmi place roșul -
roșul trandafirilor, al sângelui, roșul apusului de toamnă

Dar tu te supui unei paradigme
și nu vezi cum îmi susțin greutatea cerebrală
prin inserția de micronarațiuni sentimentale
lipsite de chestiuni triviale.

M-am săturat să tot găsești inadvertențe anemice

Identic cu mine visul agresează realitatea
Subversiv te atacă și provoacă raportul conștient-inconștient
Purtându-mi pasiunea la stadiul antagonic latent.

Mai am puțin și devin cerc