poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-30 | | Oglinda se transformà într-un geam renunțà în raze și se-acoperi. Într-o icoană, din nimbul unui sfânt, își dau adâncire drumuri cetluite. Într-o veche fotografie de familie oamenii prind viață (de cine știe unde) și fac semne cuiva să-i calce pragul. Înlăuntrul ochiului meu stâng port un cer cu grinzi în rotunjire, murmurânde sub care un țăran iese din bordeiul său ca să are o livadă de curând arată tot de el și se suie în tractorul pe-a cărui cupolă a înflorit un prun. ...după ce-și trase și ultima brazdă de zâmbet pe chip se întoarse și-și văzu în visul ce se contura pe coapsa ochiului meu, bordeiul căzut peste cuptorul care-i facuse toată viața pâine și prunul care creștea acum în jos. Grinzile cerului începură să facă unghiuri, ușa trântită de pământ acum câteva sute de ani era deschisă de un vânt teluric, azuriu, pe când în altele se auzeau bătăi ce acopereau strigăte. Atunci, răsuflarea îi căzu din piept ca un dinte al cărui smalț se împrăștie peste corzile lumii. Cobor în reverie și încep să clipesc din ochiul cu dinți în loc de gene-acum și care stă nu în arcadă, ci sub o gingie sprâncenată; nu pot să-mi explic visul cu găinile-cocoși care mă scurmă, și mor fără motiv, până să-mi bată ciocănitoarea-n coastă și câinele să-mi urle unghiile în răspăr.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate