curăț cuvintele în apa de ploaie
strânsă în valea de sub arcadele
privirilor
le întorc pe față pe dos le repar
la colțuri
timpul locuiește în ele ghemuit
plimbat prin iubiri sau războaie
martor se plânge lungul întuneric
nu lasă să vadă cum atinge
lăuntric chipurile
le usuc în căldura respirației mele
vor lua drumul în limbile tuturor
popoarelor
prin infinitele oglinzi
ce îmi compun gândul