copiii de plastic se aruncă în gol
din buzunarele blocului grăbit spre nori
trotuarul își strânge asfaltul în oameni
se oprește indiferent fără privire
bordurile rămân să împrejmuiască cioburile
salvările se lovesc de străzi surde
părinții rămân să facă alți copii
din loc în loc
se ridică câte o copilărie ca o poveste
în șoaptă se spune pentru cei rămași
s-o uite atât de
ușor