sălciu alunecat înspre terenul acesta de joacă în ascuns
elefanții echilibrați se destind printre copii strecurându-se precum
hanibal prin alpi
dar curând mai numeri câteva pulberi mâncate
în urma convoiului
și gustul dat cu șmirghel trofeul strălucitor al trunchiului
dincolo de soldații care salută cu hoiturile

se duc în depărtare urcă în nori de plastic
repetă datul capului pe spate și beau

la atacama m-ai găsit aveam teascul locuit de
două picături de apă
împărțite în firele de nisip ca în barba celui care tremură
pentru noi sub rouă
acasă
în acel cort deschis către cer și fumegând copiii mici
cât fructele

țeava rece mi-ai împins-o în tigvă
mi-e sete beau praful și drojdia celor care dispar în fereastra
de metal a serilor
spatele lor e ca o femeie sfidătoare
ca un bărabat dat cu ocru pe brațele întinse

în timp ce țeava ta se încolăcește
și setea mai sus urcă pe munte
acest loc de joacă curge spre mare mai spui
strălucind